Pustietatea ta mă înstrăinează

De tot ce o dată mă hipnotiza.

Oare dorința mea, 

Eclipsa plecarea ta?

M-ai adus la scrum

Uitându-mă în drum.

Oare a fost culoarea mea,

Prea vie pentru plăcerea ta?

Umbra ta a răcit,

Tot ce ardea în mit.

Însă mă mângâi cu gândul,

Că te poartă vântul.

Iar eu rămân în drumul,

Ce-ți gustă încă parfumul.

Amintire